O plimbare de primăvară cu aromă de Paște

12 apr. 2018

În loc să ne strângem câțiva prieteni în jurul mesei îmbelșugate, așa cum ne e tradiția de Paște, anul acesta ne-am pus bocancii în picioare, merindele de sărbătoare în rucsac, copiii care în brațe, care pe jos și am fost să facem o drumeție împreună undeva prin satele din Valonia belgiană. Nici nu se putea altfel pe o așa vreme superbă. Cred că de la începutul ei, m-am tot repetat, dar de câteva zile încoace chiar a venit primăvara și se pare că s-a hotărât să și stea pe la noi!


Nu mă înțelegeți greșit, îmi place tare mult când ne adunăm în jurul unei mese cu prietenii și împletim și dezpletim povești în timp ce ne bucurăm de bunătățurile de pe masă, de cele mai multe ori simple, dar cu multă savoare. Doar că iarna care a trecut ne-a ținut așa de mult în bârlog, încât atunci când am văzut că se anunța vreme mult-prea-frumoasă de Paște - iar aici cu vremea nu-i de glumit deloc, dacă ți se dă, ia, nu fi modest! :) - nici n-am stat pe gânduri să nu petrecem ziua afară, undeva în natură. Totuși nu m-am putut lipsi de niște pregătiri de sărbătoare, cum îmi stă bine în fire... Vorbind cu mama la telefon, îmi spunea marți că face biscuiții, joi frământa și punea la dospit pasca și cozonacul, vineri cocea pasca cu brânză, un ritual al ei pe care-l ține de mulți ani. Eu am cam lăsat pe ultima sută de metri totul, cu doi năzdrăvani zburdând în jurul mei am avut cu ce să ne umplem timpul, dar tot mi-am făcut un plan: cozonac, niște biscuiți și ouă colorate. Așa că sâmbătă dimineață m-am făcut nevăzută, m-am furișat la bucătărie și m-am apucat de treabă. În timp ce cozonacul dospea, împreună cu cei mici dornici să ”mama, mama, vreau să te ajut!” și Dănuța venită în vizită am copt biscuiții din aluaturile pe care le făcusem cu o zi înainte. Când vorbisem cu mama la telefon cu câteva zile înainte, brusc mi s-a făcut dor de biscuiții pe care-i face ea cu ocazia sărbătorilor, fie de Crăciun, fie de Paște sau de Hramul satului. Mi-am luat o foaie de hârtie și am notat ingredientele, ”făina cât să iasă un aluat ca de biscuiți” și pașii cum se fac. Pentru că mi se păreau așa de comuni, niciodată nu-mi trecuse prin cap să încerc și eu să-i fac, dar acum la depărtare, mai ales în preajma sărbătorilor, dorul de gusturile de acasă își spune cuvântul. În plus aveam niște nuci și dulceață de trandafir făcută de mama ce de multă vreme aștepta să se transforme în niște cornulețe fragede. Cozonacul însă l-am făcut după aceeași rețetă pe care am descoperit-o acum câțiva ani, când am făcut prima dată cozonac și pentru că îmi iese de fiecare dată bine și foarte bun nu văd de ce să o schimb.


Recunosc că mi-au fugit ochii de admirație pe toate fotografiile cu ouă colorate care s-au scurs de două săptămâni încoace pe Instagram cu ocazia Paștelui... Mai ales pe cele colorate în mod natural, care mai de care mai imprefect de frumoase. Anul trecut am încercat, acasă fiind la Susleni, cu coji de ceapă roșie și albă, cu modele de frunze de pătrunjel, cam ce aveau ai mei la îndemână prin și pe lângă casă. De câteva săptămâni, după ce am descoperit că Zmeurica a făcut o pasiune din decojirea cepelor, am zis ia să le salvez eu în câteva borcane. Într-o zi i s-a alăturat chiar și Lucacinul și au lăsat cepele aproape goale, de entuziasmați ce erau. Am mai găsit prin firigider o varză roșie, mai aveam în congelator niște afine și pe raft niște turmeric pudră și am zis să ne încercăm și noi norocul cu un curcubeu de ouă colorate natural. Am făcut infuziile dar pentru că ne prinsese noapte deja, am grăbit niște pași (anume am pus oțetul în infuziile prea calde și nici nu am mai așteptat să se răcească bine lichidul ca să punem ouăle deja fierte) și le-am lăsat așa peste noapte la frigider. Nu mă așteptam să se prindă culoarea, dar dimineață când le-am văzut ce frumoase au ieșit, așa imperfecte, am început să țopăim de bucurie prin casă și eu, și prietena mea mai ceva ca cei mici :) Am admirat fiecare nuanță de culoare și model ce s-a format pe coajă, unele cu niște raze de soare, altele ca niște constelații sau cu aspecat de marmură... Am luat fiecare câte unul și le-am ciocnit alături de un Hristos a Înviat! la micul dejun de sărbătoare. De Paștele Catolic, am găsit în fața ușii niște ouă colorate și altele mici de ciocolată împărțite în mod egal în două cutiuțe, de care copiii s-a bucurat câteva zile la rând. Cam bănuiam cine le-a lăsat acolo așa că înainte de aporni la drum, am făcut un platouaș cu bunătățuri și i l-am dus drept mulțumire vecinei de la doi, iar dânsa s-a bucurat nespus de mult să guste din ele, fiind curioasă de tradițiile și obiceiurile altor țări. Cine știe, poate o prietenie între vecinii de bloc pornește chiar de la o felie de cozonac și un ou de ciocolată :)


Ne-am împachetat apoi, cu merindele și copiii după noi și am pornit la drum. Mai întâi cu mașina, apoi câțiva kilometri pe jos pe drumuri de țară. De câțiva ani am descoperit niște trasee organizate în fiecare duminică în regiunea valonă, unde voluntarii ADEPS se ocupă să marcheze întreg traseul - care poate fi de 5, 10, 15 sau 20 de km, pentru gustul și rezistența fiecăruia. Este o modalitate de a încuraja activitatea fizică în aer liber. Au fost ani când am fost mai des, alți ani mai deloc, dar de fiecare ne-am întros după o astfel de drumeție parcă mai vioi decât la începutul ei. Unele trasee merg prin păduri, altele prin sate, pe câmpii, fără să intersecteze drumuri cu trafic aglomerat. Traseul de duminică a început cu un cireș în floare survolat de roiuri de albine însetate de polen și s-a terminat tot în același loc, mai pe înserate. Am ales unul scurt de 5 km, căci știam că cei patru năzdrăvani mici ce ne însoțeau vor sta să inspecteze fiecare fir de iarbă ce le apare în cale și orice gândăcel ce le trece calea. În plus am vrut să ne acordăm nițel timp și pentru un picnic de sărbătoare unde să ciocnim câte un ou de Paște și să ne îndulcim cu o felie de cozonac.

2 comentarii:

  1. Hristos a Inviat, ma bucur sa vad ca si altii plecati departe de casa incearca (ca si noi de altfel)Sa mentina obiceiurile tradizionale

    RăspundețiȘtergere
  2. Hristos a Inviat!Ce frumosi santeti....si ce de bunatati ati facut,sa va bucurati in tihna.

    RăspundețiȘtergere